Atitudinea practicantului de Qigong
Practicantul de qigong trebuie sa combine practica într-o manieră armonioasă cu cultivarea căii şi moralităţii. Iata câteva precizari în această privinţă.
1 Nu fi egoist și uită de sine. Anticii subliniau în mod repetat necesitatea “purificării, liniştii şi non-acţiunii, a inimii curate şi măsurii în dorinţe”.
Băutura, dorinţele carnale, lăcomia, răutatea, prostia şi furia le defineau ca “cele şase rele” de care trebuie să te fereşti. Aşează-te în mijlocul mulţimii, punând interesele celorlalţi oameni mai presus decât cele personale. Nu încerca să obţii un profit personal şi o poziţie înaltă, cu atât mai mult nu-i judeca pe oameni, ci fii plin de compasiune şi înţelegere. Numai aşa îţi poţi linişti emoţiile în piept, numai aşa poţi să nu-ţi întristezi inima.
2 Porneşte de la ce este real, bazează-te pe bucurie si elimină tristeţea. Ocupându-te de activităţile tale, cântărind deciziile şi problemele ivite, trebuie întotdeauna să pleci de la faptele reale. Este necesar să te mulţumeşti cu bucuriile obişnuite, fireşti, să ştii să suporţi necazurile. Trăind în societate este inevitabilă apariţia conflictelor şi a contradicţiilor. Cel mai important este să înveţi să ai atitudinea corectă şi să ştii cum să acţionezi în mod corespunzător. Deprinde-te sa asculţi cu calm o părere contrară, să te convingi pe tine că există şi alte păreri şi soluţii, să te observi mai mult, cu un ochi critic. Omul care se învinge pe sine, cu uşurinţă aduce bucurie celorlalţi. Cel care a suferit o lungă perioadă din cauza bolilor, nu trebuie să cadă în pesimism şi panică: “dacă boala a venit, accept-o liniştit”, ocupă-te activ de vindecarea ei, practică cu inima uşoară. În combinaţie cu practica qigong, completarea qi-ului va vindeca corpul bolnav. Pesimismul şi anxietatea pot da corpului o informaţie dăunătoare, întârziind efectul practicii asupra afecţiunii, poate chiar împiedicând vindecarea totală.
3 Fii bun cu ceilalţi, construişte cu ei relatii corecte.”Ceea ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”. Toţi trebuie să se îngrijească unii de alţii, să aibe o atitudine prietenoasă şi iubitoare, să se ajute reciproc. Întotdeauna să menţineţi în inimă intenţia de a fi gata de a ajuta pe cineva, niciodată să nu păstraţi dorinţa de a face cuiva rău. Cel care-i ajută pe oameni este mereu vesel, cel care nu se ruşinează de acţiunile sale este mulţumit şi împlinit. Să reţinem că, pentru ca practicantul de qigong să se afle într-o stare psihică corectă, sunt importante “bucuria continuă” şi “o stare sufletească bună”.
Practicantul trebuie să aibă o gândire corectă. O gândire corectă naşte energia vitală corectă, iar aceasta duce la o practică aşijderea. Anticii propuneau cultivarea energiei vitale corecte, vorbeau de infinitatea enrgiei vitale, care umple cerul şi pământul. Când apar gânduri corecte, cele rele nu pot pătrunde. Practica întăreşte corpul şi sufletul, pentru ca nici o urmă de ură sau egoism să nu existe în suflet, conştiinţa să fie deschisă, sentimentele să fie, în mod natural, pline de bucurie. În momentul în care începeţi să practicaţi veţi observa că toate acestea vor apărea de la sine.
Pentru crearea unei gândiri corecte este necesar să lăsăm la o parte gândurile răzleţe şi rele. Practica confirmă că atunci când se atinge un anumit nivel, gândurile devin o forţă şi gândurile bune pot influenţa într-o asemenea măsură un om, încât să-l vindece. În acest mod se pot elimina bolile şi alte necazuri. Gândurile rele pot aduce cu ele o dispoziţie proastă şi îmbolnăvirea. Prin urmare, gândurile sunt un indicator important în aprecierea calităţii practicii asupra moralităţii celui în cauză. Ocupându-se de cultivarea moralităţii, practicantul trebuie să acorde o importanţă deosebită acestui aspect.
4 Este esenţial să fie definite şi apoi ajustate în mod corect diferitele relaţii interumane. Înainte de toate, relaţia dintre învăţător şi elev. Cel care conduce practica este un învăţător, dar totodată şi un elev. Dacă vrei să devii un bun învăţător, trebuie să devii înainte un bun elev. Învăţarea personalităţii practicanţilor şi tehnicilor de predare, de asemenea, necesită un suflet sincer. Dacă sufletul nu e sincer, iar gândurile sunt dezordonate, atunci nici practica nu va fi de calitate.
În vechile şcoli, relaţiile dintre învăţător şi elev se supuneau unor reguli foarte severe. În qigong se spune: “inima transmite, gura primeşte”, “şase urechi nu pot transmite”. Pentru a declara pe cineva învăţător sau pentru a alege un elev trebuiau îndeplinite nişte condiţii stricte. Se întâmpla ca “omul adevărat” (omul care a atins un anumit nivel de autoperfecţionare morală) să nu transmită învăţătura sa, sau uneori există o transmisie sau înţelegere greşită. În prezent au apărut relaţii noi între învăţător şi elev. Un învăţător de qigong diferă de un simplu învăţător: el nu numai că oferă cunoştinţe, ci şi vindecă şi salvează oamenii, îi ajută să scape de suferinţa produsă de boală. Numai dobândind o înţelegere deplină a tehnicilor şi fiind de o înaltă moralitate, poţi trezi în elevi iubirea şi respectul.
Cel care doreşte să transmită altora metodele qigong trebuie să fie gata să cultive o moralitate înaltă. Deoarece în qigong oricine poate atinge o măiestrie înaltă prin antrenament, unii au o atitudine superficială faţă de cele învăţate. După ce îşi însuşesc formele exterioare ale câtorva tehnici, unii încep să-i înveţe pe alţii. Iar alţii, după ce dobândesc câteva cunoştinţe, consideră că se pot dispensa de un învăţător şi trec să studieze alte metode. Acest lucru nu numai că împiedică învăţarea qigong-ului, dar şi dăunează reputaţiei sale şi conduce la deformări grave în cazurile arătate. Cel care doreşte să transmită tehnicile şi metodele qigong trebuie să înveţe cu “inima goală” (cu modestie şi fără prejudecăţi) nu numai de la învăţător, dar şi de la elevii acestuia. Străduindu-se să le câştige respectul, trebuie înainte de toate să se îngrijească de ei, să-i ajute.
Printre practicanţii de qigong sunt multe persoane în vârstă. “Din punctul de vedere al moralei sociale trebuie să fiţi plini de respect faţă de cei în vârstă, să fiţi modeşti şi sinceri, pentru ca ei să simtă atenţia voastră”.
Trebuie să avem relaţii bune cu toţi cei care merg pe aceeaşi cale. Între diferitele şcoli de qigong relaţiile sunt de frăţie, respect şi susţinere reciprocă, concurând una cu alta, deoarece numai aşa, prin eforturi comune, se poate răspândi învăţătura qigong.
Medicul Chen Sigun, din dinastia Ming (1368 1644), în cartea sa Învăţătura adevărată despre disciplinele exterioare, scria: “fiecare om, mergând pe aceeaşi cale de la izvorul de-acasă, trebuie să nu cultive în inimă nerespectul şi superficialitatea, susceptibilitatea şi nesinceritatea. Sunt esenţiale modestia, respectul şi grija faţă de alţii”. Cele spuse rămân valabile şi astăzi.
În vechile şcoli, relaţiile dintre învăţător şi elev se supuneau unor reguli foarte severe. În qigong se spune: “inima transmite, gura primeşte”, “şase urechi nu pot transmite”. Pentru a declara pe cineva învăţător sau pentru a alege un elev trebuiau îndeplinite nişte condiţii stricte. Se întâmpla ca “omul adevărat” (omul care a atins un anumit nivel de autoperfecţionare morală) să nu transmită învăţătura sa, sau uneori există o transmisie sau înţelegere greşită. În prezent au apărut relaţii noi între învăţător şi elev. Un învăţător de qigong diferă de un simplu învăţător: el nu numai că oferă cunoştinţe, ci şi vindecă şi salvează oamenii, îi ajută să scape de suferinţa produsă de boală. Numai dobândind o înţelegere deplină a tehnicilor şi fiind de o înaltă moralitate, poţi trezi în elevi iubirea şi respectul.
Cel care doreşte să transmită altora metodele qigong trebuie să fie gata să cultive o moralitate înaltă. Deoarece în qigong oricine poate atinge o măiestrie înaltă prin antrenament, unii au o atitudine superficială faţă de cele învăţate. După ce îşi însuşesc formele exterioare ale câtorva tehnici, unii încep să-i înveţe pe alţii. Iar alţii, după ce dobândesc câteva cunoştinţe, consideră că se pot dispensa de un învăţător şi trec să studieze alte metode. Acest lucru nu numai că împiedică învăţarea qigong-ului, dar şi dăunează reputaţiei sale şi conduce la deformări grave în cazurile arătate. Cel care doreşte să transmită tehnicile şi metodele qigong trebuie să înveţe cu “inima goală” (cu modestie şi fără prejudecăţi) nu numai de la învăţător, dar şi de la elevii acestuia. Străduindu-se să le câştige respectul, trebuie înainte de toate să se îngrijească de ei, să-i ajute.
Printre practicanţii de qigong sunt multe persoane în vârstă. “Din punctul de vedere al moralei sociale trebuie să fiţi plini de respect faţă de cei în vârstă, să fiţi modeşti şi sinceri, pentru ca ei să simtă atenţia voastră”.
Trebuie să avem relaţii bune cu toţi cei care merg pe aceeaşi cale. Între diferitele şcoli de qigong relaţiile sunt de frăţie, respect şi susţinere reciprocă, concurând una cu alta, deoarece numai aşa, prin eforturi comune, se poate răspândi învăţătura qigong.
Medicul Chen Sigun, din dinastia Ming (1368 1644), în cartea sa Învăţătura adevărată despre disciplinele exterioare, scria: “fiecare om, mergând pe aceeaşi cale de la izvorul de-acasă, trebuie să nu cultive în inimă nerespectul şi superficialitatea, susceptibilitatea şi nesinceritatea. Sunt esenţiale modestia, respectul şi grija faţă de alţii”. Cele spuse rămân valabile şi astăzi.
În concluzie un om, care a înţeles profund qigong-ul, trebuie să aibe nu numai un corp sănătos şi frumos, ci şi un suflet şi o comportare pe măsură. Să fie capabil de un ajutor plin de sacrificiu pentru alţii, să simtă respect pentru morala socială. Este o persoană atentă, care le dăruieşte oamenilor bucurie.
